Paradontologie

Paradontologie

Boala parodontala, cunoscuta sub denumirea populara de „paradontita”, reprezinta inflamatia cronica a tesuturilor care sustin dintii in os. Este o afectiune periculoasa, intrucat daca semnele ei sunt ignorate, se poate ajunge la pierderea dintilor. Principiala ei cauza o reprezinta activitatea agresiva a bacteriilor continute in placa si tartrul ce acopera suprafetele dentare. Sunt incriminati si factorul genetic, stresul, iar fumatul este cel mai de temut factor favorizant si agravant.

 

Cand ar trebui sa ne ingrijoram?

Sangerarea este primul semn al unei nereguli la nivelul gingiilor. Apare frecvent la periaj, masticatie, sau in cazurile mai grave, chiar spontan. Din pacate, de cele mai multe ori este ignorat, permintand astfel avansarea bolii parodontale. Nu ignorati nici gingiile de un rosu aprins sau violaceu.

Daca observati retragerea gingiilor, cu „dezvelirea” dintilor sau „alungirea” acestora, nu intarziati sa va prezentati la medicul specialist PARODONTOLOG!

Daca simtiti un miros neplacut la nivelul cavitatii bucale, pe care nu il putem indeparta prin spalarea dintilor sau clatirii frecvente cu apa de gura, acesta este un alt motiv pentru a consulta medicul specialist. Halena fetida provine de la continutul pungilor parodontale. Odata indepartat acesta, va disparea si mirosul neplacut.

Un alt semnal de alarma este reprezentat de mobilitatea dintilor. Daca se ajunge pana aici inseamna ca suportul osos s-a diminuat cantitativ si afectiunea parodontala de care suferiti a avansat.

Nu ignorati nici migrarea dintilor frontali deoarece si acest aspect poate ascunde parodontopatia.

 

Ce tratamente exista?

Pacientul trebuie sa inteleaga importanta unei igiene impecabile. Medicul parodontolog poate ajuta la stoparea evolutiei bolii parodontale, dar numai cu cooperarea riguroasa a pacientului. Orice tratament incepe cu igienizarea cavitatii bucale (detartraj, periaj si airflow). Ulterior, cu instrumente caracteristice, se face un grafic al adancimii defectelor osoase (gingia se dezlipeste de pe dinte permitand patrunderea bacteriilor catre os si formarea pungilor parodontale, pline cu microorganisme si tesut infectat), si in functie de rezultatele obtinute, se decide urmatorul pas:

Detartraj si chiuretaj subgingival in camp inchis – folosind instrumentar caracteristic, se indeparteaza tartrul de sub gingie si se lustruieste radacina dintelui, fara a inciza gingia.

Chiuretaj in camp deschis, insotit sau nu de aditie osoasa si reconstructia crestei alveolare acolo unde distrugerile sunt marcate, acestea fiind interventii chirurgicale.

Rezultatele obtinute trebuie pastrate prin controale periodice si reevaluari ale starii de sanatate a parodontiului.

 

Retractia gingivala

Retractia gingivala reprezinta expunerea radacinilor dentare prin migrarea marginii gingiei catre apexul dintelui (partea terminala a radacinii). Se intampla mai ales dupa varsta de 40 de ani, si poate fi un fenomen izolat, localizat, sau poate afecta intreaga dantura, avand o cauza generala. Cauzele aparitiei acestei afectiuni sunt multiple:

  • Boala parodontala, cel mai des incriminata, determina retractia generalizata a gingiilor, prin scaderea suportului osos care sustine gingia; anvergura retractiei este in legatura directa cu gravitatea afectiunii parodontale;
  • Acumularea tartrului si placii bacteriene induce activarea mecanismului de aparare al gingiei – retragerea, inflamarea si sangerarea acesteia;
  • Traumatisme auto – induse: periaj intempestiv, folosirea incorecta a scobitorilor sau a atei dentare; de asemenea, agresiunea repetata a gingiei cu un obiect dur – capatul unui creion sau piercing-urile;
  • Forte ocluzale transmise inegal si necontrolat;
  • Modificari de pozitie ale dintilor, ce ar presupune o lamela osoasa fina sau mai scurta, care nu sustine gingia;
  • Un biotip parodontal fin, transmis genetic, ce presupune o fragilitate si finete gingivala si osoasa;
  • Tratamente stomatologice incorect realizate: lucrari protetice, obturatii neadaptate sau crosete dentare in cazul protezelor partiale – acestea invadeaza spatiul gingiei si induc retragerea acesteia.

De cele mai multe ori pacientii ajung la medicul specialist parodontolog din cauza nemultumirii estetice cauzata de aceste retractii gingivale: dintii par mai alungiti, cu spatii intre ei (din cauza retragerii papilelor interdentare), este vizibila diferenta de culoare dintre smalt si cement, acesta din urma fiind galbui. De asemenea, pot aparea cavitati sau carii pe partea radiculara. Sau pacientul poate acuza dureri la contactul zonei respective cu bauturi sau alimente reci, dulci, acre sau condimentate.

Tratamentul retractiilor gingivale variaza in functie de cauza acestora. O igiena bucala impecabila este primul pas spre vindecare: aceasta este realizata mai intai de medic (prin detartraj, periaj profesional) si pastrata de pacient. El trebuie sa isi insuseasca tehnica corecta a periajului, a folosirii atei dentare sau a altor mijloace auxiliare de igienizare, astfel incat sa nu isi auto-induca leziuni sau sa si le agraveze pe cele prezente.

Se indeparteaza factorul care a determinat retractia gingivala – piercing-uri, se corecteaza obiceiurile vicioase. De asemenea, se adapteaza sau se inlocuiesc tratamentele stomatologice incorecte; se ajusteaza fortele ocluzale transmise aberant, protejand dintii si oasele maxilare.

In cazul hipersensibilitatii dentinare, exista agenti desensibilizanti care impiedica transmiterea stimulilor catre nerv si astfel indeparteaza durerea. Pentru radacinile expuse sau afectate de carii sau lipsa de substanta dentara, exista proceduri chirurgicale minim invazive, in care suprafata afectata se acopera cu grefe de tesut gingival, refacand estetica impecabil si indepartand alte senzatii neplacute.

 

Bruxismul

Bruxismul este caracterizat de scrasnitul sau inclestatul dintilor si apare la majoritatea persoanelor cel putin o data in viata. Poate fi diurn sau nocturn, insa cel neconstientizat, care apare noaptea, este obiceiul care aduce modificari la nivelul cavitatii bucale si poate afecta calitatea vietii.

Majoritatea oamenilor nu sunt constienti ca au acest obicei. Doar un procent de 5% se trezesc dimineata cu dureri dentare sau la nivelul articulatiei maxilare. De obicei partenerul de somn este cel care la aduce la cunostiinta scrasnitul din dinti din cursul noptii. Cea mai frecventa manifestare a bruxismului este abraziunea dentara – uzura straturilor de tesut dentar – care poate afecta doar stratul superficial, smaltul, sau, in formele avansate, si stratul dentar profund, dentina, aparand sensibilitatea dintilor la variatiile de temperatura ale bauturilor / alimentelor consumate. De asemenea, in functie de contactele dentare realizate in timpul miscarilor maxilare, precum si calitatea tesuturilor dentare, pot aparea fracturi ale dintilor. Alte semne ca o persoana este bruxomana pot fi si oboseala musculara resimtita dimineata, dupa contractiile puternice ale muschilor masticatori din timpul noptii, sau leziuni dentare cu lipsa de substanta (smalt), ce apar la coletul (baza) dintilor.

Nici pana in ziua de astazi nu s-a identificat cauza exacta a acestei parafunctii, dar exista o serie de factori ce duc la aparitia ei. O viata agitata, stresata sau dezordonata precum si o personalitate agresiva si competitiva se pot manifesta prin bruxismul nocturn. La fel si substantele excitante: droguri sau cantitati ridicate de alcool, tutun, cafea, energizante. Poate aparea si ca un efect advers la anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele. O ocluzie (muscatura) defectuoasa se numara si ea printre cauzele aparitiei bruxismului.

Un consult stomatologic poate duce la identificarea acestui obicei. Medicul dentist observa abraziunea smaltului si posibilele leziuni la nivelul coletului, iar printr-o suita de intrebari legate de subiect ajuta la constientizarea parafunctiei. Metoda clara de diagnostic este insa reprezentata de electromiograma, care inregistreaza activitatea muschilor masticatori (maseter si temporal) ce se contracta intens in timpul somnului bruxomanilor. Exista mai multe tipuri de aparate care percep semnalele electrice prin intermediul unor electrozi aplicati la nivelul muschilor faciali, aparate purtate pe timpul noptii.

Exista mai multe atitudini terapeutice ce pot fi aplicate ca si tratament. Cele mai frecvent si usor de utilizat sunt gutierele de bruxism, reprezentate printr-o folie de plastic de 1mm grosime, perfect adaptate pe arcadele dentare (se confectioneaza dupa amprentarea in prealabil a arcadelor maxilare). Acestea impedica uzura smaltului si reduc contractia musculara prin impiedicarea contactelor dintre arcadele dentare, acestea facand o miscare de glisare. De asemenea, prin semnele imprimate cu timpul pe gutiera, se poate identifica tiparul miscarii de bruxism si se poate interveni asupra lui.

Sunt folosite si gutierele de repozitionare a dintilor, pentru alinierea optima a dintilor aflati in malpozitie (muscatura defectuoasa), care rezolva atat defectul de ocluzie cat si problema bruxismului. Pentru confectionarea acestora este insa nevoia de consultul unui medic specialist ortodont.

Nu in ultimul rand, ca si metoda de tratament amintim injectarea unor cantitati scazute de toxina botulinica intr-o dilutie caracteristica acestei afectiuni. Sub numele cunoscut de Botox, aceasta substanta provoaca relaxarea muschilor in care este injectata, ameliorand considerabil contractia intensa a acestora (si deci a manifestarii bruxismului), dar permitand in acelasi timp optima functionare a muschiului. Tratamentul consta in 5-6 injectii in muschiul maseter, aproximativ de doua ori pe an.

Dintii afectati deja, cu lipsa de substanta sau abraziune, pot fi refacuti fie prin obturatii (plombe) din material compozit, adaptate ca si culoare, fie prin coroane de acoperire din diferite materiale. Exista si lacuri / geluri desensibilizante pentru dintii care prezinta lipsa de substanta si dentina expusa.

In cazul in care detectati una dintre problemele de mai sus, este de preferat sa va prezentati la un consult stomatologic pentru a identifica si trata din timp aceasta afectiune denumita bruxism.

 

Gingii care sangereaza sau care s-au retras?

Miros neplacut la nivelul cavitatii bucale? Este timpul pentru o consultatie la un medic specialist in parodontologie!